Un bărbat, o fată, o insulă pustie

„Proastă nu era! Nu trebuia să-i explic nimic de două ori.

În afară de căcaturile ei feministe, ridica uneori și întrebări interesante și oferea răspunsuri interesante. Discuția a pornit de la peripețiile ei cu tipi dubioși de pe internet, apoi am sărit de la una la alta. Spre final, ajunseserăm deja să discutăm despre cărțile ei preferate și chiar despre poezie (da, băusem cam mult).

Îi plăcea să citească literatură de duzină și se vedea bine asta. Era genul de tipă dedublată, care ziua debita tâmpenii feministe și urla la bărbați, iar noaptea devora romane siropoase cu trandafiri pe copertă și cowboy musculoși.

Îmi plăcea s-o contrazic permanent și încercam s-o enervez, doar așa, ca s-o fac să plece, însă ea râdea și-mi spunea că n-o înțeleg, apoi îmi recomanda nu știu care carte despre nu știu ce căcat.

Pe la miezul nopții, mi s-a făcut milă de ea, așa că...”

Proaspăt ieșit de la psihiatrie, personajul nostru înlocuiește repede pastilele cu vodcă, apoi dă de gustul site-urilor matrimoniale.

Deși încearcă să-și trăiască viața la maxim, nu reușește decât să dea peste cap viața fiecărei ființe cu care se intersecteaza.

Va reuși într-un final să găsească femeia care să-l pună cu botul pe labe?